Vreau să fiu o mamă mai bună

Evenimente

Vreau să fiu o mamă mai bună

Miercuri, 18 Martie 2015

Articol scris de Cristina Cioată

Dupa ce am postat pe Facebook fotografia de mai sus in toamna lui 2014, lucruri interesante s-au intamplat: am ajuns la un atelierul „Ai copil. Invata sa fii parinte" organizat la Scoala Varlaam si, cu mintea luminata de tot ce-am aflat acolo, am inceput sa inteleg mai bine mesajele din spatele comportamentelor copiilor, catalogate drept „neadecvate".

 

Am inceput sa relationez mult mai eficient cu baiatul meu Alexandru (5 ani). Treptat, el a devenit tot mai cooperant, iar eu mai pe faza, stiind ce sa spun si ce sa fac pentru a interactiona armonios. As zice ca momentele conflictuale s-au redus simtitor, cu 85% dupa nici 7 zile de la participarea la curs.

 

Iar daca tu, ca parinte, ai inceput sa citesti acest articol gandindu-te ca vei afla niste scurtaturi prin care sa iti determini copilul sa fie ascultator, iar tie sa iti vina foarte usor sa petreci timp cu el, educandu-l in mod sanatos, iata ca nu despre asta va fi vorba in cele ce urmeaza.

 

Am fost la doua ateliere sustinute de Maica Sofronia Radulescu, menite sa ii ajute pe parinti sa devina parinti mai intelepti. In cadrul cursului, destul de repede iti constientizezi limitele ca parinte, generate de propria educatie primita de la mama si de la tata, de mediul in care ai trait si de cat de bine ai digerat experientele negative de pana acum. Iti cam vine sa te dai cu capul de pereti, insa te mai relaxezi dupa ce Maica Sofronia iti da de inteles ca exista solutii, iar tu esti inconjurat de alti parinti care, prin deschiderea lor de a face lucrurile mai bine, te incarca si pe tine cu o doza bunicica de credinta ca poti.

  • Pana la treaba cu a putea, exista o etapa esentiala, fara de care orice efort in directia imbunatatirii abilitatilor de parinte e ciuntit si zadarnicit. Asemenea unui copil care scormoneste cu batul intr-o balta cu ceva noroi, e momentul sa sapi in sufletul tau si sa vezi ce te-a marcat. Eu am mai incercat treaba asta, dar nestiind ce sa fac cu tot noianul de emotii bulversante si generatoare de durere, le-am bagat mai adanc in suflet, sperand sa nu le ma aud facand galagie. Iar ele nu au tacut, ci au inceput sa urle de-a binelea cand ma asteptam mai putin. Si greutatea lor, in timp, a crescut. Un moment de uau a fost cand Maica Sofronia a vorbit despre integrarea amintirilor negative, astfel incat sa nu mai lase traume, lucru valabil atat in relatia cu propriul copil (cand am spus ori facut lucruri pe care ulterior le-am regretat), cat si in relatia cu proprii parinti. Intrucat atunci cand devenim parinti, copilul scoate din noi toate lucrurile nerezolvate. Iar daca raman nerezolvate, ne privam de bucuria de a ne vedea propriul copil crescand frumos. Iar asta ar fi de-a dreptul trist.
  • Am mai discutat la curs depre inutilitatea pedepselor dure stabilite la furie, despre toxicitatea compararii propriului copil cu ceilalti, a amenintarilor, a santajului, a folosirii lui „trebuie", a etichetarii sau a culpabilizarii. Despre importanta recunoasterii si verbalizarii propriilor emotii. Despre cum ne dezvoltam capacitatea de a pastra emotii pozitive practicand, alaturi de copilul nostru, recunostinta, mai ales seara la culcare.

 

Urmarind-o vorbind pe Maica Sofronia, am capatat o ideea mai clara despre ce inseamna a-ti iubi propriul copil, chiar daca nu esti de acord cu unele comportamente de-ale sale. Asta pentru ca Maica Sofronia ne-a transmis tuturor celor de la curs atata iubire si acceptare, incat iti venea s-o imbratisezi la fiecare 5 minute. Totul, in timp ce iti spunea pe sleau, clar si precis, unde gresesti tu ca parinte si cum ar fi mai bine sa procedezi.

 

What a great, great experience ! Thank you.

Înapoi
DOXOLOGIA Media, Mitropolia Moldovei si Bucovinei | © 2012 gradinitabunavestire.ro